Alors on danse!!!

Alors on sort pour oublier tous les problemes. Alors on danse. Alors on danseee...


mă face să simt că e vară, că trebuie să râd, să fiu fericită! nu-mi pasă decît de mine, sunt o egoistă.după mult timp, am găsit o piesă să mă facă să vibrez, să simt că mă reprezintă. și de fiecare dată când mă întristez sau îmi e dor de ceva, pun cântecul pe repeat. mi-am stresat prietenii, toți spun că asta e melodia lui Alee :))
și o să ajung eu cândva în Paris, e un must-do! și o să strig taaare de tot, cu un accent stâlcit: Alooors on danse!!! :D

Passive Aggressive. Sau Aggressive Passive.

Am ascultat doar Placebo în ultima săptămână....şi am trăit un amestec dubios de sentimente: tristeţe, nostalgie, fericire, furie, invidie, iubire....am crezut că e the end of the world, că nu pot merge mai departe singură. Dar uite că era pe bune că "un şut în fund e un pas înainte". M-am regăsit pe mine (find the true and inner me), mi-am pus ordine în gânduri. Mi-am dat seama că nu trebuie să trăieşti prin altcineva, că nu trebuie să depinzi de ce face altcineva. Mi-am dat seama că trebuie să fiu egoistă, să învăţ să spun NU, să nu mă mai afecteze mărrunţişurile.
Am înţeles că o relaţie dintre două persoane (şi nu mă refer neapărat la un cuplu!) trebuie să se bazeze pe încredere şi că trebuie să te preţuieşti mai mult pe tine decât pe celălalt. Şi cel mai important într-o relaţie e să nu asculţi de nimeni din exterior (it's between you and me!), să nu te laşi influenţat de ce fac ceilalţi, să nu conteze ce fac X şi Y sau ce relaţie au ei. Pentru că până la urmă, eu sunt unică. Tu la fel. Deci relaţia dintre noi e unică, nu trebuie să existe comparaţii. Şi până la urmă ce să compari? Dragostea? Nu cred că se poate. Am învăţat încă din liceu că nu există "te iubesc mult", există doar "te iubesc", iubeşti şi gata. Nu poţi iubi mai mult sau mai puţin, se poate să doreşti mai mult sau mai puţin, să fii mai obosit, mai stresat, mai sătul....
Am învăţat că timpul chiar mă ajută. Nu mă ajută să nu mai simt, dar mă ajută să uit, să mă calmez. Şi mă ajută să învăţ să am răbdare, să aştept... Eu cred că oricine îşi dă seama de greşelile fâcute doar atunci când doare. Atunci când pierzi tot. Şi până la urmă nimeni nu se naşte învăţat! Am dreptul să greşesc, aşa cum am dreptul să îmi îndrept greşelile! Consider că o experienţă dureroasă are efect imediat, " 'cause a heart that hurts...is a heart that works ;)". Niciodată nu trebuie să regreţi, chiar dacă ai greşit sau nu, trebuie doar să înţelegi ce ai greşit. Şi cel mai important e să vrei să nu mai faci aceleaşi greşeli, oricât ar fi de greu!
Mi-e dor. Dar zâmbesc. Pentru că sunt încă mică, pentru că am atât de multe de făcut! Chiar şi fără tine! Nu sunt fericită, dar sunt în relaţii bune cu mine.Aşa cum sunt şi cu tine. Nu te urăsc, din contră. Îţi mulţumesc că mi-ai dat o lecţie, că mi-ai deschis ochii şi am înţeles ceea ce tu ai tot încercat să îmi explici. Îţi mulţumesc că sunt din nou EU şi mi-ai redat încrederea în mine. Hai zâmbeşte şi tu!
 Can you find me space inside your bleeding heart?

un moment suprarealist.

Când eşti nostalgic şi te simţi doborât de o avalanşă de sentimente care mai de care mai amestecate, îţi aminteşti de cele mai frumoase momente, de cele mai spectaculoase locuri....sau cel puţin aşa mi se întâmplă mie...M-a întrebat cineva mai devreme care a fost cel mai fericit moment de anul ăsta...ei bine, au fost mai multe....dar toate se leagă de Barcelona şi Figueres..m-au impresionat oraşele astea...aş putea spune că m-au schimbat, mi-au atras atentţia asupra anumitor lucruri cărora nu le dădeam prea mare importanţă....m-au făcut să devin parte a suprarealismului pur...sau a ceea ce însemna suprarealismul pentru mine...şi ca să răspund la întrebarea de care vorbeam mai devreme....o să ataşez o fotografie...uneori o imagine poate spune mai mult decît o mie de cuvinte ;)

Ştiu că domnului Cătălin nu îi place această fotografie, dar e singura cu noi doi lângă Teatre-Museu Dali :) şi reprezintă cel mai drag moment din 2010 de pînă acum, niciodată nu ştii ce va urma....