Românii sunt deștepți! Așa sună slogan-ul unei campanii recent lansate de McCann, prin intermediul ciocolatei Rom (ciocolata copilăriei mele). Am citit de această campanie pe refresh și deși în ultimul timp am abandonat blog-ul, am zis că e o idee prea tare ca să nu o promovez. Știu că nu am sute de cititori/comentatori, dar orice articol în plus poate schimba ceva.
Am citit comentariile multora, nu vreau să comentez despre cât de idioți sunt unii care cred că e o vrăjeală, un rahat de idee de promovare pentru McCann, bla, bla, manipulare. Luați o carte și învățați definiția manipulării! Vorba aia, gândește-te de 2 ori înainte să spui/scrii ceva pentru că poți ajunge la o altă vorbă, "dacă tăceai, filosof rămâneai".
Revenind la ideea cu românii sunt deștepți, eu chiar susțin asta. Avem cântăreți buni, actori buni, jurnaliști buni, agenții de publicitate creative, ba chiar și bucătari extraordinari. Pentru că fiecare articol trebuie să conțină ceva bun despre români, am decis să aduc vorba puțin de tot despre bucătărie. Cui nu-i plac sarmalele, cozonacul specific românesc, tochiturile, mămăliguța cu brânză și smântână, pastrama, plăcintele, ciocolata Rom? Tre' să fii prea snob și cu ceva-n dos să spui că nu îți place bucătăria specific românească. Asta e părerea mea, poți să spui că te manipulez, n-ai decât. Nu e un articol plătit, îmi place ciocolata Rom de când eram mică, nu m-a pus nimeni să scriu despre ea. Așa am considerat eu, că merită adusă în discuție, îi mulțumesc bucătarului care a inventat-o! Eu chiar cred că avem și oameni care merită. Românii sunt deștepți, mai ales cei care au gândit treaba asta! Bravo lor!
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
duminică, 7 august 2011
Suck it and see!
"Suck it and see" este cel mai recent album al trupei britanice Arctic Monkeys. Deşi numele poate părea uşor obscen, pentru cei care nu ştiu, este vorba doar de o expresie englezească care înseamnă a încerca ceva nou. :D
Ascultând albumul în întregime, nu cred că este vorba despre ceva nou în ceea ce priveşte sound-ul specific trupei, english indie rock. "Suck it and see" pare a fi un amestec între primele 3 albume, cu ceva influenţe ale anilor 60. Un album pe placul meu, de vară, cu piese cu denumiri ciudate, cu acorduri de chitară şi minunata voce a lui Alex Turner. Ultimul videoclip este cel al piesei "The Hellcat Spangled Shalalala", la fel de ciudăţel şi specific Arctic Monkeys!
Enjoy it!
Ascultând albumul în întregime, nu cred că este vorba despre ceva nou în ceea ce priveşte sound-ul specific trupei, english indie rock. "Suck it and see" pare a fi un amestec între primele 3 albume, cu ceva influenţe ale anilor 60. Un album pe placul meu, de vară, cu piese cu denumiri ciudate, cu acorduri de chitară şi minunata voce a lui Alex Turner. Ultimul videoclip este cel al piesei "The Hellcat Spangled Shalalala", la fel de ciudăţel şi specific Arctic Monkeys!
Enjoy it!
marți, 2 august 2011
Să facem blocuri de culori!
Un post pentru fete în special, pentru cine vrea în general.
Cred că orice copil s-a jucat măcar o dată cu lego-urile colorate, din care făceam roboţei sau maşinuţe sau nave spaţiale. Şi mai cred că orice fată pasionată cât de cât de modă a auzit de Colour Blocking. Defapt, nu prea ai cum să îl ratezi, e promovat în reviste, e renumit pe catwalk-uri, e folosit în din ce în ce mai multe videoclipuri ale divelor fancy. Pasiunea mea pentru acest trend (deşi nu îmi place deloc că acest colour blocking este foarte "in") a început de foarte mult timp. Niciodată nu am fost "liniştită" în ceea ce priveşte vestimentaţia şi mereu am încercat combinaţii de culori cât mai nonconformiste.Oricine mă cunoaşte de ceva timp ştie deja asta. Depinde de starea mea de spirit . Am zile în care combinaţia simplă de alb-negru este tot ce am nevoie şi am zile în care simt nevoia să am haine cât mai colorate, în culori cât mai puternice. Primăvara ador culorile pastelate, nude, vara trebuie să fie cât mai colorată, culori tari, electrice, toamna...toamna nu înseamnă pentru maro, bej, crem. Mnu. Şi toamna încerc să o menţin colorată, iar iarna...recunosc că îmi place albul. Alb cu roşu, ca Moş Crăciun :))
Dar nu vreau să scriu despre mine, invită-mă la un frappe dacă vrei să afli ce mai fac :)) (apropo...tovarăşelor de facultate, dacă citiţi ceva pe aicişea, ia hai să ne mai adunăm aşa la un suc, frappe, limonadă, bere :p)
Cum spuneam, colour blocking-ul e foarte în vogă vara asta. Ce înseamnă defapt aceste blocuri? Combinaţii de culori cât mai tari, roz şi purpuriu, portocaliu şi albastru, roşu şi roz, albastru cobalt şi roşu, purpuriu şi coral, etc. Top-uri, bluze, pantaloni, fuste mini, midi, maxi, toate uni, fără imprimeuri, pentru a nu supraîncărca ţinuta. Cu cât culorile sunt mai puternice şi mai clare, cu atât mai bine. Evită deci culorile pale, neutre sau închise. Nu trebuie să combini mai mult de 2,3 culori, asta dacă nu vrei să ajungi să arăţi ca un cub rubik şi să nu te mai rezolve nimeni :)) Dacă ai nevoie de puţină inspiraţie, vei găsi din plin în colecţiile Jil Sanders, Prada, Lanvin, Michael Kors, Moschino sau Diane von Furstenberg.
Dacă mă întrebi de ce port eu outfit-uri de acest gen, nu te aştepta să îţi răspund cu zâmbetul pe buze că e e foarte tare, pentru că îl poartă toată lumea. Eu chiar urăsc să fiu ca toată lumea, dar culorile tari mă avantajează, mă ajută să ascund şoldurile late. Da, sunt un mod bun de a masca defectele. Privirile vor fi atrase de culori, accesorii. Accesoriile sunt importante pentru întregirea unui astfel de outfit, inelele colorate, brăţările late, sandăluţele cu barete colorate, toate vor atrage privirile asupra ta.
Combină materialele. Optează pentru satin sau tafta în culori strălucitoare. Ele vor da o notă de lux look-ului tău şi un impact vizual şi mai puternic ţinutei tale.
Îndrăzneşte să fii diferită! Există combinaţii infinite de culori, alege ce ţi se potriveşte şi bucură-te de vară şi de vârsta pe care o ai!
Cred că orice copil s-a jucat măcar o dată cu lego-urile colorate, din care făceam roboţei sau maşinuţe sau nave spaţiale. Şi mai cred că orice fată pasionată cât de cât de modă a auzit de Colour Blocking. Defapt, nu prea ai cum să îl ratezi, e promovat în reviste, e renumit pe catwalk-uri, e folosit în din ce în ce mai multe videoclipuri ale divelor fancy. Pasiunea mea pentru acest trend (deşi nu îmi place deloc că acest colour blocking este foarte "in") a început de foarte mult timp. Niciodată nu am fost "liniştită" în ceea ce priveşte vestimentaţia şi mereu am încercat combinaţii de culori cât mai nonconformiste.Oricine mă cunoaşte de ceva timp ştie deja asta. Depinde de starea mea de spirit . Am zile în care combinaţia simplă de alb-negru este tot ce am nevoie şi am zile în care simt nevoia să am haine cât mai colorate, în culori cât mai puternice. Primăvara ador culorile pastelate, nude, vara trebuie să fie cât mai colorată, culori tari, electrice, toamna...toamna nu înseamnă pentru maro, bej, crem. Mnu. Şi toamna încerc să o menţin colorată, iar iarna...recunosc că îmi place albul. Alb cu roşu, ca Moş Crăciun :))
Dar nu vreau să scriu despre mine, invită-mă la un frappe dacă vrei să afli ce mai fac :)) (apropo...tovarăşelor de facultate, dacă citiţi ceva pe aicişea, ia hai să ne mai adunăm aşa la un suc, frappe, limonadă, bere :p)
Cum spuneam, colour blocking-ul e foarte în vogă vara asta. Ce înseamnă defapt aceste blocuri? Combinaţii de culori cât mai tari, roz şi purpuriu, portocaliu şi albastru, roşu şi roz, albastru cobalt şi roşu, purpuriu şi coral, etc. Top-uri, bluze, pantaloni, fuste mini, midi, maxi, toate uni, fără imprimeuri, pentru a nu supraîncărca ţinuta. Cu cât culorile sunt mai puternice şi mai clare, cu atât mai bine. Evită deci culorile pale, neutre sau închise. Nu trebuie să combini mai mult de 2,3 culori, asta dacă nu vrei să ajungi să arăţi ca un cub rubik şi să nu te mai rezolve nimeni :)) Dacă ai nevoie de puţină inspiraţie, vei găsi din plin în colecţiile Jil Sanders, Prada, Lanvin, Michael Kors, Moschino sau Diane von Furstenberg.
Dacă mă întrebi de ce port eu outfit-uri de acest gen, nu te aştepta să îţi răspund cu zâmbetul pe buze că e e foarte tare, pentru că îl poartă toată lumea. Eu chiar urăsc să fiu ca toată lumea, dar culorile tari mă avantajează, mă ajută să ascund şoldurile late. Da, sunt un mod bun de a masca defectele. Privirile vor fi atrase de culori, accesorii. Accesoriile sunt importante pentru întregirea unui astfel de outfit, inelele colorate, brăţările late, sandăluţele cu barete colorate, toate vor atrage privirile asupra ta.
Combină materialele. Optează pentru satin sau tafta în culori strălucitoare. Ele vor da o notă de lux look-ului tău şi un impact vizual şi mai puternic ţinutei tale.
Îndrăzneşte să fii diferită! Există combinaţii infinite de culori, alege ce ţi se potriveşte şi bucură-te de vară şi de vârsta pe care o ai!
vineri, 22 iulie 2011
70%...
Vineri, iulie, caniculă.
Ce poate să fie mai plăcut decât o după-amiază relaxantă la piscină? În contextul dat, nimic altceva. Sau poate că era mai bine să fie o piscină undeva prin Monaco, dar și la noi e bine.
Mie mi-e bine. Cu el, cu ei, lenevind pe șezlong și pălăvrăgind câte-n lună și în stele. Cu pălăria pe ochi, ca să nu îmi ard nasul. Știu, am tot scris despre piscină, dar cam cu asta îmi ocup eu timpul liber. Sau hoinărind aiurea cu fetele, prin magazine. Mmm și cred că tot la categoria timp liber se încadrează și cafeaua de dimineață la Starbucks, mai ales că e aproape de casă :)
Am postat acum ceva timp că vreau să scap de celulită, ei bine, 2 săptămăni de înot și rezultatele sunt vizibile. Mult mai vizibile decât după nu știu ce masaje sau împachetări dubioase. Și după o tură zdravană de înotat și zbenguit în apă, m-am întins pe șezlong și am terminat de citit cartea Ninei Garcia, "Ținuta perfectă pentru orice ocazie". Varianta în limba română, am primit-o cadou de la revista Elle, că deh...Nina Garcia a fost cândva fashion editor al revistei Elle. Recunosc că am avut norocul de a citi și "The Black Book of Style", prima carte scrisă de Nina, apărută cred prin 2007, 2008. Recomand oricărei fete să răsfoiască măcar puțin cărțile ei, veți găsi destule sfaturi și sugestii legate de modă. Sugestii, nu reguli de urmat, așa cum spune chiar și autoarea, pe care trebuie să le personalizăm în funcție de stilul personal, stil care vine dinăuntru și care evoluează o dată cu noi. O să revin poate cu o recenzie.
Fericirea, pe care eu o văd ca pe o stare de liniște, bucurie și împlinire, ar fi fost completă dacă aș fi putut să îl pup de noapte bună. Azi...nu, mâine sigur da. Și o să fie și mai bine după vizionarea unui episod din TopGear :)
Ce poate să fie mai plăcut decât o după-amiază relaxantă la piscină? În contextul dat, nimic altceva. Sau poate că era mai bine să fie o piscină undeva prin Monaco, dar și la noi e bine.
Mie mi-e bine. Cu el, cu ei, lenevind pe șezlong și pălăvrăgind câte-n lună și în stele. Cu pălăria pe ochi, ca să nu îmi ard nasul. Știu, am tot scris despre piscină, dar cam cu asta îmi ocup eu timpul liber. Sau hoinărind aiurea cu fetele, prin magazine. Mmm și cred că tot la categoria timp liber se încadrează și cafeaua de dimineață la Starbucks, mai ales că e aproape de casă :)
Am postat acum ceva timp că vreau să scap de celulită, ei bine, 2 săptămăni de înot și rezultatele sunt vizibile. Mult mai vizibile decât după nu știu ce masaje sau împachetări dubioase. Și după o tură zdravană de înotat și zbenguit în apă, m-am întins pe șezlong și am terminat de citit cartea Ninei Garcia, "Ținuta perfectă pentru orice ocazie". Varianta în limba română, am primit-o cadou de la revista Elle, că deh...Nina Garcia a fost cândva fashion editor al revistei Elle. Recunosc că am avut norocul de a citi și "The Black Book of Style", prima carte scrisă de Nina, apărută cred prin 2007, 2008. Recomand oricărei fete să răsfoiască măcar puțin cărțile ei, veți găsi destule sfaturi și sugestii legate de modă. Sugestii, nu reguli de urmat, așa cum spune chiar și autoarea, pe care trebuie să le personalizăm în funcție de stilul personal, stil care vine dinăuntru și care evoluează o dată cu noi. O să revin poate cu o recenzie.
Fericirea, pe care eu o văd ca pe o stare de liniște, bucurie și împlinire, ar fi fost completă dacă aș fi putut să îl pup de noapte bună. Azi...nu, mâine sigur da. Și o să fie și mai bine după vizionarea unui episod din TopGear :)
marți, 12 iulie 2011
Fun, fun, fun!
Inainte de toate, mentionez ca nu sunt pe laptopul meu, nu sunt acasa si sunt conectata de la un calculator care nici macar Windows nu are, ci un anume Linux Ubuntu, deci nu am gasit diacriticele. Urasc sa scriu fara diacritice, promit sa editez postarea cand ajung acasa :)
Scriu acum pentru ca mi-am amintit ca am promis sa revin cu informatii referitoare la balaceala! Am achizitionat pana la urma voucher de pe www.fundeal.ro si spre surprinderea mea, chiar a meritat! :D Am acces la Piscina Tineretului pana la sfarsitul lunii septembrie, cu doar 149 ron. Sunt convinsa ca vor mai exista astfel de oferte, o sa mai arunc un ochi din cand in cand pe fundeal :)
Revenind la balaceala, Piscina Tineretului (sau fostul Strand al Tineretului, cum era cunoscut de ai nostri parinti) este un loc minunat! Spatiul a fost reamenajat in totalitate, s-a construit aici si Player Summer Club, arata foarte, foarte bine! Apa curata, toalete si vestiare ingrijite, mult spatiu verde, spatiu cu nisip, sezlonguri si umbrelute gratis in limita locurilor disponibile (si sunt muuulte) si ce imi place mie cel mai mult, lipsa aglomeratiei! Un mic dezavantaj ar fi ca nivelul apei nu depaseste 1,60m, deci nu exista spatiu pentru inotatorii experimentati :)) pentru mine e foarte bine, la inaltimea mea de 1,72m nici nu imi doream mai mult! Am fost de 3 ori pana acum si am fost multumita. M-am bronzaaat, am facut febra musculara de la inotat si zbenguit prin apa, ba chiar am avut curaj si pentru 2,3 sarituri!
Pentru a scapa de canicula care a pus stapanire peste noi, pentru un trup frumos si pentru fun alaturi de prieteni, va recomand cu drag Piscina Tineretului. (O sa atasez si 2,3 poze cand ajung acasa.)
Ah, era sa uit un detaliu important: locatia! Piscina o gasiti usor, in stanga intrarii in Player Summer Club(despre care puteti gasi mai usor detalii pe Google), strada Primo Nebiolo, numarul 1, pe langa Casa Presei, Romexpo, chiar la capatul tramvaiului 41.
Sper sa aveti o vara cat mai plina de "racoare" si distractie, eu cu siguranta voi profita de fiecare zi libera, mai ales acum cand am scapat de licenta!
Scriu acum pentru ca mi-am amintit ca am promis sa revin cu informatii referitoare la balaceala! Am achizitionat pana la urma voucher de pe www.fundeal.ro si spre surprinderea mea, chiar a meritat! :D Am acces la Piscina Tineretului pana la sfarsitul lunii septembrie, cu doar 149 ron. Sunt convinsa ca vor mai exista astfel de oferte, o sa mai arunc un ochi din cand in cand pe fundeal :)
Revenind la balaceala, Piscina Tineretului (sau fostul Strand al Tineretului, cum era cunoscut de ai nostri parinti) este un loc minunat! Spatiul a fost reamenajat in totalitate, s-a construit aici si Player Summer Club, arata foarte, foarte bine! Apa curata, toalete si vestiare ingrijite, mult spatiu verde, spatiu cu nisip, sezlonguri si umbrelute gratis in limita locurilor disponibile (si sunt muuulte) si ce imi place mie cel mai mult, lipsa aglomeratiei! Un mic dezavantaj ar fi ca nivelul apei nu depaseste 1,60m, deci nu exista spatiu pentru inotatorii experimentati :)) pentru mine e foarte bine, la inaltimea mea de 1,72m nici nu imi doream mai mult! Am fost de 3 ori pana acum si am fost multumita. M-am bronzaaat, am facut febra musculara de la inotat si zbenguit prin apa, ba chiar am avut curaj si pentru 2,3 sarituri!
Pentru a scapa de canicula care a pus stapanire peste noi, pentru un trup frumos si pentru fun alaturi de prieteni, va recomand cu drag Piscina Tineretului. (O sa atasez si 2,3 poze cand ajung acasa.)
Ah, era sa uit un detaliu important: locatia! Piscina o gasiti usor, in stanga intrarii in Player Summer Club(despre care puteti gasi mai usor detalii pe Google), strada Primo Nebiolo, numarul 1, pe langa Casa Presei, Romexpo, chiar la capatul tramvaiului 41.
Sper sa aveti o vara cat mai plina de "racoare" si distractie, eu cu siguranta voi profita de fiecare zi libera, mai ales acum cand am scapat de licenta!
joi, 23 iunie 2011
Hai la bălăceală!
Ultimul post a fost despre Coasta de Azur. E încă în plan, deși nu cred că o să ajungem vara asta să facem un tur al Europei, pentru că anumite evenimente nefericite ne-au făcut să rămânem fără mijlocul personal de transport. Rămâne să stabilim locația vacanței de vara asta, eu aș vrea tot Coasta de Azur, chiar dacă mergem cu avionul. El vrea oriunde altundeva cu avionul, Coasta să aștepte până la anul. Ideea e că în vacanță o să plecăm, nu ne-am decis deocamdată unde.
Până atunci însă, trebuie să ne răcorim undeva! Am ales să căutăm o piscină. Curată și cât mai nepopulată, indiferent de preț. La ștrand nu aș vrea, e mereu full. La Aqua Park, e cam departe. Piscina Player-ului e ok. Cică ar fi ok și la Militari Residence, dar la naiba! e prea departe de casă. Așa că cea mai bună opțiune pentru noi rămâne piscina de la Bamboo. Nu, nu e fiță domnle'! E la doi pași de casă, e curat, e liber, aer curat, peisaj drăguț cu Lacul Tei, nu e nici foarte scump, pare perfect. Am mai găsit o ofertă pe FunDeal la Piscina Tineretului, sună tentant, dar mi-e teamă să nu fie vreo porcărie, cum a fost cu majoritatea voucherelor. Ca să fiu puțin offtopic, ultimul voucher care m-a scos din sărite și a ajuns fix în coșul de gunoi, a fost unul cu 50% reducere la colecția de vară Reserved. Wow, visam la rochițe, fustițe și tricouri, că doar la asta te gândești că porți vara! Și ca să vezi, când am ajuns în respectivul magazin, reducerea era valabila doar pentru șlapi, costume de baie și pălării. Niciun tricou, nicio rochiță. Motivația? S-au dat prea multe vouchere și au luat decizia de a reduce doar articolele de plajă. Grozav!
Revenind la subiect, pentru zilele toride de vară...hai la bălăceală! Eu vreau să înot pentru a-mi îmbunătăți aspectul fizic. Nu, nu mi-e rușine să recunosc că am slăbit destul de mult (12 kg :D) și acum am mare nevoie de tonifiere. Trebuie să scap și de afurisita de celulită, iar înotul este cea mai bună soluție. Cel puțin în cazul meu, nu pot să alerg, obosesc prea repede, exercițiile fizice doar mi-au întărit musculatura, dar celulita a rămas. Și celulita nu ține cont de numărul kg, cunosc fete de 47 kg care au celulită. Eu nu sunt deloc skinny, nici nu mi-aș dori. Mai am de dat jos câteva kg, dar la o primă vedere, corpul meu este bine proportionat. Mă simt bine așa și asta e tot ce contează. Încrederea în sine poate face minuni asupra modului în care te văd cei din jurul tău! Oricum, pentru mine nu a contat niciodată ambalajul, poți să fii cea mai frumoasă sau cel mai Prinț, dacă îmi ești antipatic și în interior ești rău, invidios și ranchiunos, n-ai nicio șansă!
Despre efectele benefice ale înotului nu cred că are rost să scriu, dacă te interesează caută pe Google sau pe csid.ro ;) ah, și pe lângă bălăceală, abia aștept să mă bronzez! Sunt deja puțin bronzată, după o zi de stat la soare și o ședință la cel mai bun solar :) da,da, solarul provoacă cancer de piele. Poate consumul excesiv de solar, nu 2,3 ședințe pe timp de vară. Și las' să fie soarele sau solarul viciul meu, cel puțin nu fumez sau nu sunt alcoolică :D
O să revin cu impresii legate de piscine, poate chiar și cu 2,3 fotografii. Sper să aduc vești bune și să nu am parte de bălăceală neplăcută! Până data viitoare, toate cele bune și consumați cel puțin 2l de lichide/zi! Trebuie! ;)
Până atunci însă, trebuie să ne răcorim undeva! Am ales să căutăm o piscină. Curată și cât mai nepopulată, indiferent de preț. La ștrand nu aș vrea, e mereu full. La Aqua Park, e cam departe. Piscina Player-ului e ok. Cică ar fi ok și la Militari Residence, dar la naiba! e prea departe de casă. Așa că cea mai bună opțiune pentru noi rămâne piscina de la Bamboo. Nu, nu e fiță domnle'! E la doi pași de casă, e curat, e liber, aer curat, peisaj drăguț cu Lacul Tei, nu e nici foarte scump, pare perfect. Am mai găsit o ofertă pe FunDeal la Piscina Tineretului, sună tentant, dar mi-e teamă să nu fie vreo porcărie, cum a fost cu majoritatea voucherelor. Ca să fiu puțin offtopic, ultimul voucher care m-a scos din sărite și a ajuns fix în coșul de gunoi, a fost unul cu 50% reducere la colecția de vară Reserved. Wow, visam la rochițe, fustițe și tricouri, că doar la asta te gândești că porți vara! Și ca să vezi, când am ajuns în respectivul magazin, reducerea era valabila doar pentru șlapi, costume de baie și pălării. Niciun tricou, nicio rochiță. Motivația? S-au dat prea multe vouchere și au luat decizia de a reduce doar articolele de plajă. Grozav!
Revenind la subiect, pentru zilele toride de vară...hai la bălăceală! Eu vreau să înot pentru a-mi îmbunătăți aspectul fizic. Nu, nu mi-e rușine să recunosc că am slăbit destul de mult (12 kg :D) și acum am mare nevoie de tonifiere. Trebuie să scap și de afurisita de celulită, iar înotul este cea mai bună soluție. Cel puțin în cazul meu, nu pot să alerg, obosesc prea repede, exercițiile fizice doar mi-au întărit musculatura, dar celulita a rămas. Și celulita nu ține cont de numărul kg, cunosc fete de 47 kg care au celulită. Eu nu sunt deloc skinny, nici nu mi-aș dori. Mai am de dat jos câteva kg, dar la o primă vedere, corpul meu este bine proportionat. Mă simt bine așa și asta e tot ce contează. Încrederea în sine poate face minuni asupra modului în care te văd cei din jurul tău! Oricum, pentru mine nu a contat niciodată ambalajul, poți să fii cea mai frumoasă sau cel mai Prinț, dacă îmi ești antipatic și în interior ești rău, invidios și ranchiunos, n-ai nicio șansă!
Despre efectele benefice ale înotului nu cred că are rost să scriu, dacă te interesează caută pe Google sau pe csid.ro ;) ah, și pe lângă bălăceală, abia aștept să mă bronzez! Sunt deja puțin bronzată, după o zi de stat la soare și o ședință la cel mai bun solar :) da,da, solarul provoacă cancer de piele. Poate consumul excesiv de solar, nu 2,3 ședințe pe timp de vară. Și las' să fie soarele sau solarul viciul meu, cel puțin nu fumez sau nu sunt alcoolică :D
O să revin cu impresii legate de piscine, poate chiar și cu 2,3 fotografii. Sper să aduc vești bune și să nu am parte de bălăceală neplăcută! Până data viitoare, toate cele bune și consumați cel puțin 2l de lichide/zi! Trebuie! ;)
duminică, 29 mai 2011
Côte d’Azur....
Să visezi e gratis, așa îmi spuneam când eram mică. Deși nu sunt genul care să viseze cai verzi pe pereți și să își creeze o lume imaginară, visam mereu cu ochii deschiși la o vacanță pe Coasta de Azur. Personal, cred că există o diferență între a visa ceva pentru că îți dorești foarte tare lucrul respectiv și speri să îl obții într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, și a visa pentru a-ți crea o lume imaginară, total diferită de realitate. Aș spune mai degrabă că sunt o "plănuitoare", nu o "visătoare" :)
Côte d’Azur...nici nu puteam să pronunț bine denumirea. Și acum..."visez" din nou. Dar e diferit. Acum știu că peste 2 luni o să fiu acolo. Visele se transformă în pregătiri. Și totul începe să prindă "formă". Știu că trebuie să renunț la multe ca să am o vacanță așa cum visez de foarte mult timp. Mi-am promis că o să economisesc cât de mult pot, mi-am șters din agendă tot ce aveam de gând să îmi cumpăr, am decis să renunț chiar și la concertul Prodigy. Totul pentru a petrece 10 zile plimbându-ne prin Europa. Și cum să nu renunți la rochițe drăguțe sau la sandale care îmi păreau minunate, pentru o zi în Monaco? Dă-le-ncolo de rochițe, am destule :D cam așa o să fie vara asta pentru mine, pentru noi...o să renunțăm la tot, pentru vacanță. O să numărăm săptămânile, zilele, orele...până la mijlocul lunii august. Și apoi mi-aș dori să pot opri timpul. Sau măcar să îl încetinesc. Băieții se uită la Formula 1, cursa de la Monte Carlo. Eu am preferat să stau afară, să visez...să miroasă a iasomie, să mă ardă soarele pe spate, să mă uit la poze, să aștern 2,3 cuvinte aici, deși nu o fac foarte des...Nu știu să definesc fericirea, dar știu că mă simt bine, împlinită, liniștită. Nici măcar licența nu mă îngrijorează, sunt convinsă că o să fie bine. Sunt optimistă, dar nu-s naivă să visez la norișori roz. Știu că mă așteaptă o perioadă stresantă, nopți nedormite, nervi și emoții. Dar trec. Toate trec. Noi trecem. Uneori mă gândesc că poate e adevărat că nu timpul trece, el stă și noi trecem. Noi trecem prin timp....
Côte d’Azur...nici nu puteam să pronunț bine denumirea. Și acum..."visez" din nou. Dar e diferit. Acum știu că peste 2 luni o să fiu acolo. Visele se transformă în pregătiri. Și totul începe să prindă "formă". Știu că trebuie să renunț la multe ca să am o vacanță așa cum visez de foarte mult timp. Mi-am promis că o să economisesc cât de mult pot, mi-am șters din agendă tot ce aveam de gând să îmi cumpăr, am decis să renunț chiar și la concertul Prodigy. Totul pentru a petrece 10 zile plimbându-ne prin Europa. Și cum să nu renunți la rochițe drăguțe sau la sandale care îmi păreau minunate, pentru o zi în Monaco? Dă-le-ncolo de rochițe, am destule :D cam așa o să fie vara asta pentru mine, pentru noi...o să renunțăm la tot, pentru vacanță. O să numărăm săptămânile, zilele, orele...până la mijlocul lunii august. Și apoi mi-aș dori să pot opri timpul. Sau măcar să îl încetinesc. Băieții se uită la Formula 1, cursa de la Monte Carlo. Eu am preferat să stau afară, să visez...să miroasă a iasomie, să mă ardă soarele pe spate, să mă uit la poze, să aștern 2,3 cuvinte aici, deși nu o fac foarte des...Nu știu să definesc fericirea, dar știu că mă simt bine, împlinită, liniștită. Nici măcar licența nu mă îngrijorează, sunt convinsă că o să fie bine. Sunt optimistă, dar nu-s naivă să visez la norișori roz. Știu că mă așteaptă o perioadă stresantă, nopți nedormite, nervi și emoții. Dar trec. Toate trec. Noi trecem. Uneori mă gândesc că poate e adevărat că nu timpul trece, el stă și noi trecem. Noi trecem prin timp....
luni, 9 mai 2011
Nu contează.
Înainte de a începe, trebuie să menționez că această postare are strânsă legătură cu un proiect pe care trebuie să îl termin zilele astea.
Așa. Nu contează. Părerea "celorlalți". Ce înseamnă pentru mine "ceilalți"? Oameni cu care nu am nicio legătură sau dacă am vreo legătură, nu reprezintă nimic. De exemplu, o colegă de facultate cu care nu am vorbit decât de 2,3 ori. Sau cineva cu care sunt vecină dintotdeauna. Îi cunosc, îi salut, dar părerea lor nu contează. Nu-mi pasă ce spun ei despre mine, nu-mi pasă dacă li se pare că sunt o ciudată. Nu sunt ipocrită, pur și simplu părerea lor nu schimbă nimic. Îmi pasă ce părere au prietenii, apropiații, cei cărora eu le cer sfatul. Îmi spunea cineva mai demult că dacă ceri sfaturi înseamnă că nu ești stăpân pe sine. Nu sunt de acord cu asta. Cer sfaturi pentru că poate ei văd și o altă perspectivă pe care eu nu o văd. Pentru că ei văd din alt "unghi". A cere sfaturi nu înseamnă că ești fraier sau nesigur. Vei avea astfel mai multe argumente pro și contra unei situații și doar tu decizi. Așa cum cred că manipularea poate fi doar voită. Știu, am învățat la facultate că e greșit să cred asta, că sunt unii oameni mediocri care nu realizează că sunt manipulați, bla, bla. Eu vorbesc din punctul meu de vedere acum. Subiectivitate extremă :) mă poți manipula doar dacă te las, doar dacă îți permit să mă "aburești". În fine, nu vreau să mai scriu despre manipulare, am scris destule proiecte la facultate.
Știu că blogul meu nu e citit de foarte multe persoane, nici nu mi-aș dori asta. Nu scriu ca să impresionez. Scriu pentru că vreau să îmi aștern anumite idei. Și cei care citesc blogul, știu deja ideile mele, mă știu pe mine așa cum sunt.
Mi se pare o porcărie să încerci să arăți cum ești tu prin intermediul internetului. Ca să te cunoască cineva, trebuie să te poată "privi" în totalitate, adică în carne și oase, să îți audă vocea, tonul vocii, să îți vadă gesturile. Comunicarea non-verbală contează foarte mult. De multe ori, anumite gesturi sau mimica feței îți pot da de gol sentimentele. Dar nici despre asta nu vreau să scriu, poate cu altă ocazie.
Ideea postării e că, se pare că din ce în ce mai mulți oameni pun preț pe etichetă, pe ambalaj. Pe exterior. Crezi că ești un mare om dacă nu știi să scrii o frază corectă, dar ai haine nu știu de unde? Crezi că ești mai inteligent dacă arăți tuturor cu ce te ambalezi? Crezi că o imitație de Coca Cola cu o etichetă mai frumoasă, va fi mai bună decât originalul? Garantat că nu. Originalul Coca-Cola va fi întotdeauna mai bun. Pentru că a fost primul. Pentru că are acel ceva de care nu o să afle nimeni niciodată, un ingredient secret care îi dă gustul acela inconfundabil.
Lucrez într-un domeniu care m-a învățat foarte multe despre oameni. Întâlnesc zilnic persoane de toate felurile, de la oameni săraci, analfabeți, până la nu știu ce miniștri. Și uneori, un analfabet este cu mult peste un ministru. Pentru că are sentimente, pentru că este sincer. Pentru că nu ar face rău.
Am deviat de la subiect. Spuneam că nu mă interesează. Legat de asta, știu că la sfârșitul liceului am primit un dvd cu un proiect în care fiecare dintre noi trebuia să scrie 2,3 cuvinte despre sine și ceva urări pentru colegi și să aleagă o melodie de fundal. Piesa aleasă de mine atunci a fost "Razna" de la Omul cu Șobolani, care începe cu o strofă potrivită acestei postări: "Chiar nu mă interesează, părerea celorlalți nu contează. Nu-mi pasă, știu c-or să vorbească, nebuniei mele să se-mpotrivească.."
Contează părerea celor care mă cunosc pe mine, nu părerea celor care văd ambalajul. Contează părerea lui, părerea celor mai bune prietene, părerea alor mei și părerea unor prieteni. Am mulți prieteni, mulți cunoscuți, n-am destul timp să îi văd pe toți, dar apropiații care știu tot despre mine nu sunt în număr foarte mare. Nici nu aș vrea, n-am nevoie. De unii apropiați m-a îndepărtat poziția geografică, joburile care nu ne permit timp liber. Dar știu că oricând aș avea nevoie, sunt acolo. Știu pentru că își amintesc să dea un telefon doar ca să mă întrebe ce mai fac și dacă mi-e bine. Știu pentru că și lor le e dor așa cum îmi e mie.
Am fost la un interviu zilele trecute și m-au pus să spun care e cel mai de apreciat lucru la mine. Le-am spus că sinceritatea. Si le-am spus și lor că nu țin cont decât de părerea apropiaților, în rest nu-mi pasă și nu mă afectează. Au apreciat asta. Și au apreciat ușurința cu care am putut comunica. Daaaa, după 3 ani de facultate de Comunicare :)) ar fi culmea să nu fiu în stare să leg 2 vorbe. M-au întrebat la interviu dacă citesc. Și ce citesc. Înainte să apuc să spun ceva, mi-au zis că dacă vreau să spun că Paulo Coelho sau cărți cu vampiri, mai bine să nu le mai spun :)) Le-am spus că nu citesc cărți sf sau drame sau polițiste, etc. Citesc multă filosofie. Îmi place, mă solicită din punct de vedere psihic. Le-am spus că ultima carte (re)citită a fost "Eseu despre om" al lui Ernst Cassirer. Le-a plăcut. Nu am obținut postul, pentru că o altă candidată avea mai multe cunoștiințe despre domeniul respectiv. Și mă bucur pentru ea, sunt convinsă că își dorea acel job mai mult decât mine. Dar sunt mulțumită că am primit un mail cu aprecieri, mi-au spus că mă au în vedere pentru un job care să se încadreze în domeniul în care lucrez eu acum, mass-media. :)
Am deviat mult de la subiect, se pare că azi nu sunt coerentă în gândire, sunt cam dezorganizată. Nu contează, am scris ce am simțit, fără ștersături sau copy-paste-uri. Ah, poate că ăsta e cel mai bun lucru pe care l-am învățat în facultate: niciodată să nu dai copy-paste, să nu plagiezi. Și să folosesc întotdeauna diacriticele și limba română fără intervenții în engleză, gen "whatever". Plagiatul era aspru pedepsit, 2 rânduri copiate de undeva și poc! restanță. În primul an mi se părea o tâmpenie, acum apreciez asta pentru că am învățat să scriu ce cred eu, cum cred eu, nu ce au scris alții. Pentru că pot avea propriile mele idei și argumente. Pentru că nu am nevoie de părerea altcuiva.
M-a întrebat cineva că de ce spun că eu nu pun preț pe eticheta unui produs când sunt mereu super-aranjată și dau exagerat de mulți bani pe haine? Pentru că nu e așa, poate că așa las impresia. Contează eticheta pentru că îmi poate asigura calitatea unui produs, dar nu contează pentru că îmi asigură simpatia cuiva. Ținutele mele nu sunt compuse doar din haine scumpe :)) acum chiar râd. De exemplu, accesoriile. Am zeci de perechi de cercei și nu mi-e rușine să recunosc că unii sunt cumpărați de la buticul de la metrou cu 2 lei și alții sunt cumpărați din maaaall cu 50 lei. Cumpăr tot ce cred eu că mă reprezintă. Niciodată nu am cumpărat ceva ca să impresionez pe cineva sau ca să plac cuiva. Și niciodată nu am fost invidioasă pe ce au ceilalți. Sunt genul de persoană care chiar nu își dorește să aibă ceva ca altcineva. Poate de asta multe dintre accesoriile mele sunt cele hand-made, pentru că știu că o pițipoancă nu ar purta niciodată cerceluși din fimo în formă de melc :)) Îmi modific singură hainele, le adaug anumite detalii. Am început acum să imi fac singură broșe :) mi-ar plăcea să am mai mult timp liber ca să încep să îmi fac singură cercei și inele, dar vine vara și sincer, prefer să stau 3 ore la o terasa afară, decât să stau să îmi fac cercei. O să încep asta poate de la toamnă.
Pentru mine nu contează dacă ai haine din piață sau cumpărate de la nu știu ce magazin din Milano.Pentru mine contează ce simți, ce idei ai, cum vorbești. Pentru mine contează să nu încerci să pari altceva decât ești. Să nu te contrazici singur/ă/ Să nu te crezi superior/ă. Până la urmă, suntem egali, pentru că toți avem același sfârșit. Nu iei nimic din toate astea cu tine. Dar asta e o altă temă.
Simt că deja am scris prea mult, nu vreau să irosesc timpul, am terminat cafeaua :)
Până data viitoare, toate cele bune! Ah și încă ceva:
"Fericirea este..când e bine...şi nu ne certăm...şi dormim!" :D "
Așa. Nu contează. Părerea "celorlalți". Ce înseamnă pentru mine "ceilalți"? Oameni cu care nu am nicio legătură sau dacă am vreo legătură, nu reprezintă nimic. De exemplu, o colegă de facultate cu care nu am vorbit decât de 2,3 ori. Sau cineva cu care sunt vecină dintotdeauna. Îi cunosc, îi salut, dar părerea lor nu contează. Nu-mi pasă ce spun ei despre mine, nu-mi pasă dacă li se pare că sunt o ciudată. Nu sunt ipocrită, pur și simplu părerea lor nu schimbă nimic. Îmi pasă ce părere au prietenii, apropiații, cei cărora eu le cer sfatul. Îmi spunea cineva mai demult că dacă ceri sfaturi înseamnă că nu ești stăpân pe sine. Nu sunt de acord cu asta. Cer sfaturi pentru că poate ei văd și o altă perspectivă pe care eu nu o văd. Pentru că ei văd din alt "unghi". A cere sfaturi nu înseamnă că ești fraier sau nesigur. Vei avea astfel mai multe argumente pro și contra unei situații și doar tu decizi. Așa cum cred că manipularea poate fi doar voită. Știu, am învățat la facultate că e greșit să cred asta, că sunt unii oameni mediocri care nu realizează că sunt manipulați, bla, bla. Eu vorbesc din punctul meu de vedere acum. Subiectivitate extremă :) mă poți manipula doar dacă te las, doar dacă îți permit să mă "aburești". În fine, nu vreau să mai scriu despre manipulare, am scris destule proiecte la facultate.
Știu că blogul meu nu e citit de foarte multe persoane, nici nu mi-aș dori asta. Nu scriu ca să impresionez. Scriu pentru că vreau să îmi aștern anumite idei. Și cei care citesc blogul, știu deja ideile mele, mă știu pe mine așa cum sunt.
Mi se pare o porcărie să încerci să arăți cum ești tu prin intermediul internetului. Ca să te cunoască cineva, trebuie să te poată "privi" în totalitate, adică în carne și oase, să îți audă vocea, tonul vocii, să îți vadă gesturile. Comunicarea non-verbală contează foarte mult. De multe ori, anumite gesturi sau mimica feței îți pot da de gol sentimentele. Dar nici despre asta nu vreau să scriu, poate cu altă ocazie.
Ideea postării e că, se pare că din ce în ce mai mulți oameni pun preț pe etichetă, pe ambalaj. Pe exterior. Crezi că ești un mare om dacă nu știi să scrii o frază corectă, dar ai haine nu știu de unde? Crezi că ești mai inteligent dacă arăți tuturor cu ce te ambalezi? Crezi că o imitație de Coca Cola cu o etichetă mai frumoasă, va fi mai bună decât originalul? Garantat că nu. Originalul Coca-Cola va fi întotdeauna mai bun. Pentru că a fost primul. Pentru că are acel ceva de care nu o să afle nimeni niciodată, un ingredient secret care îi dă gustul acela inconfundabil.
Lucrez într-un domeniu care m-a învățat foarte multe despre oameni. Întâlnesc zilnic persoane de toate felurile, de la oameni săraci, analfabeți, până la nu știu ce miniștri. Și uneori, un analfabet este cu mult peste un ministru. Pentru că are sentimente, pentru că este sincer. Pentru că nu ar face rău.
Am deviat de la subiect. Spuneam că nu mă interesează. Legat de asta, știu că la sfârșitul liceului am primit un dvd cu un proiect în care fiecare dintre noi trebuia să scrie 2,3 cuvinte despre sine și ceva urări pentru colegi și să aleagă o melodie de fundal. Piesa aleasă de mine atunci a fost "Razna" de la Omul cu Șobolani, care începe cu o strofă potrivită acestei postări: "Chiar nu mă interesează, părerea celorlalți nu contează. Nu-mi pasă, știu c-or să vorbească, nebuniei mele să se-mpotrivească.."
Contează părerea celor care mă cunosc pe mine, nu părerea celor care văd ambalajul. Contează părerea lui, părerea celor mai bune prietene, părerea alor mei și părerea unor prieteni. Am mulți prieteni, mulți cunoscuți, n-am destul timp să îi văd pe toți, dar apropiații care știu tot despre mine nu sunt în număr foarte mare. Nici nu aș vrea, n-am nevoie. De unii apropiați m-a îndepărtat poziția geografică, joburile care nu ne permit timp liber. Dar știu că oricând aș avea nevoie, sunt acolo. Știu pentru că își amintesc să dea un telefon doar ca să mă întrebe ce mai fac și dacă mi-e bine. Știu pentru că și lor le e dor așa cum îmi e mie.
Am fost la un interviu zilele trecute și m-au pus să spun care e cel mai de apreciat lucru la mine. Le-am spus că sinceritatea. Si le-am spus și lor că nu țin cont decât de părerea apropiaților, în rest nu-mi pasă și nu mă afectează. Au apreciat asta. Și au apreciat ușurința cu care am putut comunica. Daaaa, după 3 ani de facultate de Comunicare :)) ar fi culmea să nu fiu în stare să leg 2 vorbe. M-au întrebat la interviu dacă citesc. Și ce citesc. Înainte să apuc să spun ceva, mi-au zis că dacă vreau să spun că Paulo Coelho sau cărți cu vampiri, mai bine să nu le mai spun :)) Le-am spus că nu citesc cărți sf sau drame sau polițiste, etc. Citesc multă filosofie. Îmi place, mă solicită din punct de vedere psihic. Le-am spus că ultima carte (re)citită a fost "Eseu despre om" al lui Ernst Cassirer. Le-a plăcut. Nu am obținut postul, pentru că o altă candidată avea mai multe cunoștiințe despre domeniul respectiv. Și mă bucur pentru ea, sunt convinsă că își dorea acel job mai mult decât mine. Dar sunt mulțumită că am primit un mail cu aprecieri, mi-au spus că mă au în vedere pentru un job care să se încadreze în domeniul în care lucrez eu acum, mass-media. :)
Am deviat mult de la subiect, se pare că azi nu sunt coerentă în gândire, sunt cam dezorganizată. Nu contează, am scris ce am simțit, fără ștersături sau copy-paste-uri. Ah, poate că ăsta e cel mai bun lucru pe care l-am învățat în facultate: niciodată să nu dai copy-paste, să nu plagiezi. Și să folosesc întotdeauna diacriticele și limba română fără intervenții în engleză, gen "whatever". Plagiatul era aspru pedepsit, 2 rânduri copiate de undeva și poc! restanță. În primul an mi se părea o tâmpenie, acum apreciez asta pentru că am învățat să scriu ce cred eu, cum cred eu, nu ce au scris alții. Pentru că pot avea propriile mele idei și argumente. Pentru că nu am nevoie de părerea altcuiva.
M-a întrebat cineva că de ce spun că eu nu pun preț pe eticheta unui produs când sunt mereu super-aranjată și dau exagerat de mulți bani pe haine? Pentru că nu e așa, poate că așa las impresia. Contează eticheta pentru că îmi poate asigura calitatea unui produs, dar nu contează pentru că îmi asigură simpatia cuiva. Ținutele mele nu sunt compuse doar din haine scumpe :)) acum chiar râd. De exemplu, accesoriile. Am zeci de perechi de cercei și nu mi-e rușine să recunosc că unii sunt cumpărați de la buticul de la metrou cu 2 lei și alții sunt cumpărați din maaaall cu 50 lei. Cumpăr tot ce cred eu că mă reprezintă. Niciodată nu am cumpărat ceva ca să impresionez pe cineva sau ca să plac cuiva. Și niciodată nu am fost invidioasă pe ce au ceilalți. Sunt genul de persoană care chiar nu își dorește să aibă ceva ca altcineva. Poate de asta multe dintre accesoriile mele sunt cele hand-made, pentru că știu că o pițipoancă nu ar purta niciodată cerceluși din fimo în formă de melc :)) Îmi modific singură hainele, le adaug anumite detalii. Am început acum să imi fac singură broșe :) mi-ar plăcea să am mai mult timp liber ca să încep să îmi fac singură cercei și inele, dar vine vara și sincer, prefer să stau 3 ore la o terasa afară, decât să stau să îmi fac cercei. O să încep asta poate de la toamnă.
Pentru mine nu contează dacă ai haine din piață sau cumpărate de la nu știu ce magazin din Milano.Pentru mine contează ce simți, ce idei ai, cum vorbești. Pentru mine contează să nu încerci să pari altceva decât ești. Să nu te contrazici singur/ă/ Să nu te crezi superior/ă. Până la urmă, suntem egali, pentru că toți avem același sfârșit. Nu iei nimic din toate astea cu tine. Dar asta e o altă temă.
Simt că deja am scris prea mult, nu vreau să irosesc timpul, am terminat cafeaua :)
Până data viitoare, toate cele bune! Ah și încă ceva:
"Fericirea este..când e bine...şi nu ne certăm...şi dormim!" :D "
miercuri, 6 aprilie 2011
Spectacolul din mintea noastră.
"...cuplul contemporan suferă de sciziune de la naștere. Suntem atât de egoiști în manifestarea noastră de a ne apropia de o altă ființă, nu vrem să renunțăm niciun milimetru la libertățile noastre, ne conservăm atât de puternic eul, încat marea majoritate a relațiilor sunt pline de tensiune, de luptă și lipsite de armonie. În doi iți reduci aria de manifestare. Pentru că se întamplă să existe momente în care celălalt să nu fie pe frecvența ta și să nu aibă nevoie de ceea ce ai tu nevoie. Ș-atunci, fie amâni să te manifești în acel sens, fie te manifești dacă nu îi faci rău celuilalt. Căci fiind în cuplu, ai această responsabilitate. Cu tine ai dreptul să te porți oricum. Cu altă persoană nu ai acest drept.”
Chris Simion - "Ce ne spunem când nu ne vorbim" (Cartea, apărută la Editura Trei)
Chris Simion - "Ce ne spunem când nu ne vorbim" (Cartea, apărută la Editura Trei)
vineri, 1 aprilie 2011
Cupon-mania cucerește România!
MANÍE s.f. 1. Stare psihică bolnăvicioasă manifestată prin obsesia unei idei fixe. 2. Obsesie, preocupare exclusivă pentru ceva; ciudățenie, toană.
Prima zi din aprilie nu a fost deloc călduroasă, motiv pentru care m-am adunat cât am putut de repede de pe drumuri și m-am ghemuit în pat.
Am avut proasta idee de a intra pe mediafax.ro, (facultatea și job-ul m-au învățat unde să caut cele mai ok știri) și am găsit multe știri despre isteria provocată de deschiderea magazinelor H&M. Sincer, nu mă bucură deloc această inaugurare, dar detaliile personale le păstrez pentru mine, cine mă cunoaște știe ce părere am despre asta. Conform statisticilor, pe 25 martie, în ziua deschiderii primului magazin H&M, cel din Afi Cotroceni, peste 1000 persoane au așteptat minute în șir marea inaugurare. După deschidere, sute de persoane în magazin, cozi enorme la cabinele de probă și la casele de marcat, sute de persoane care încă așteaptă să intre în magazin, supravegheați de 30,40 agenți de pază. Isterie, țipete, euforie. De ce? Pentru că primele 100 de persoane au primit un cupon în valoare de 80 lei. Adică să stai ore în șir la coadă, să te calce alții în picioare, să țipi, să înjuri (că doar așa îi stă bine unui român adevărat) pentru un cupon. Mie mi se pare pierdere de timp. Poate că acum unii dintre voi mă veți considera snoabă sau figurantă sau mai știu eu cum, dar nu-mi pasă. În ultimul timp, cupon-mania ia amploare din ce în ce mai mult. Am văzut știri despre pensionari care se băteau pe zahăr, pe ulei. Pentru 1 leu în minus. Oare chiar merită leul ăsta așa mult?! Eu cred că nu.
Revenind la H&M, e penibil să stai să te lupți pentru un cupon și apoi să îți cumperi și o rochiță de 180 lei și să spui că "în afară prețurile sunt muuult mai mici, în vizitele mele prin Italia, Elveția, Austria nu am găsit prețuri așa mari în magazinele H&M". Am citat-o pe o tânără domniță pe care am văzut-o într-un reportaj realitatea.net, din ziua inaugurării. Păi tu domnițo, care ești așa o stilată călătoare peste mări și țări, de ce nu știi care e politica magazinului, dacă tot ești așa înfocată? H&M au peste 2000 de magazine în toată lumea și culmea, prețurile sunt la fel peste tot. Dacă nu mă credeți, intrați pe shop.hm.com, alegeți-vă o țară de unde puteți comanda online, de exemplu Germania și notați-vă prețurile. Și pentru că e dificil de intrat într-un magazin real, intrați pe hm.com/ro/ și comparați prețurile. O să observați că o rochie care în Germania costă 50 euro, la noi este 200 lei, deci chiar mai puțin de 50 euro, în condițiile în care euro depășește 4 lei.
Efectul "de turmă" va funcționa întotdeauna la noi. Dacă se aude că ceva e la modă, toată lumea dă năvală. Dacă se dă ceva gratis, stăm oricât la coadă. Pe lângă maniacii de cupoane, au mai fost altii care s-au înghesuit fiindcă auziseră că "au prețuri bune", probabil că nici nu mai contează cum arată hainele, dacă sunt de calitate sau nu, dacă ni se potrivesc sau nu, preț "bun" să fie! "Chilipirul" a devenit un sport național.
Sociologul Mircea Kivu a explicat pentru B365.ro de ce bucureștenii se îmbulzesc de fiecare dată la deschiderea unui nou magazin din Capitală: „Acum se stă la cozi pentru ideea de chilipir. Vorbim de speranța de a găsi ceva la un preț mic. De obicei se cumpară și lucruri inutile. În România s-a stabilit că prețul este unul din factorii care influețează major decizia de a cumpăra ceva. La o categorie socială ridicată nu mai funcționează acest sistem. Oamenii respectivi știu care-i prețul real, de ce au nevoie și compara prețurile cu cele din alte țări”.
Degeaba primim cupoane, degeaba avem prețuri bune, dacă încă se mai simt reminescențele comunismului, dacă nu putem să trecem mai departe, să ajungem la nivelul de civilizație "european", așa cum ni se cere în ultimul timp. Nu spun că toți suntem așa, e vorba de majoritate. Sunt convinsă că sunt destule persoane de acord cu mine, dar prea puține. Și în ceea ce privește moda, așa cum spune și Ann-Sofie Johansson, director de design al H&M, "Nu poţi lua moda prea în serios. Stilul personal contează, indiferent de buget".
Prima zi din aprilie nu a fost deloc călduroasă, motiv pentru care m-am adunat cât am putut de repede de pe drumuri și m-am ghemuit în pat.
Am avut proasta idee de a intra pe mediafax.ro, (facultatea și job-ul m-au învățat unde să caut cele mai ok știri) și am găsit multe știri despre isteria provocată de deschiderea magazinelor H&M. Sincer, nu mă bucură deloc această inaugurare, dar detaliile personale le păstrez pentru mine, cine mă cunoaște știe ce părere am despre asta. Conform statisticilor, pe 25 martie, în ziua deschiderii primului magazin H&M, cel din Afi Cotroceni, peste 1000 persoane au așteptat minute în șir marea inaugurare. După deschidere, sute de persoane în magazin, cozi enorme la cabinele de probă și la casele de marcat, sute de persoane care încă așteaptă să intre în magazin, supravegheați de 30,40 agenți de pază. Isterie, țipete, euforie. De ce? Pentru că primele 100 de persoane au primit un cupon în valoare de 80 lei. Adică să stai ore în șir la coadă, să te calce alții în picioare, să țipi, să înjuri (că doar așa îi stă bine unui român adevărat) pentru un cupon. Mie mi se pare pierdere de timp. Poate că acum unii dintre voi mă veți considera snoabă sau figurantă sau mai știu eu cum, dar nu-mi pasă. În ultimul timp, cupon-mania ia amploare din ce în ce mai mult. Am văzut știri despre pensionari care se băteau pe zahăr, pe ulei. Pentru 1 leu în minus. Oare chiar merită leul ăsta așa mult?! Eu cred că nu.
Revenind la H&M, e penibil să stai să te lupți pentru un cupon și apoi să îți cumperi și o rochiță de 180 lei și să spui că "în afară prețurile sunt muuult mai mici, în vizitele mele prin Italia, Elveția, Austria nu am găsit prețuri așa mari în magazinele H&M". Am citat-o pe o tânără domniță pe care am văzut-o într-un reportaj realitatea.net, din ziua inaugurării. Păi tu domnițo, care ești așa o stilată călătoare peste mări și țări, de ce nu știi care e politica magazinului, dacă tot ești așa înfocată? H&M au peste 2000 de magazine în toată lumea și culmea, prețurile sunt la fel peste tot. Dacă nu mă credeți, intrați pe shop.hm.com, alegeți-vă o țară de unde puteți comanda online, de exemplu Germania și notați-vă prețurile. Și pentru că e dificil de intrat într-un magazin real, intrați pe hm.com/ro/ și comparați prețurile. O să observați că o rochie care în Germania costă 50 euro, la noi este 200 lei, deci chiar mai puțin de 50 euro, în condițiile în care euro depășește 4 lei.
Efectul "de turmă" va funcționa întotdeauna la noi. Dacă se aude că ceva e la modă, toată lumea dă năvală. Dacă se dă ceva gratis, stăm oricât la coadă. Pe lângă maniacii de cupoane, au mai fost altii care s-au înghesuit fiindcă auziseră că "au prețuri bune", probabil că nici nu mai contează cum arată hainele, dacă sunt de calitate sau nu, dacă ni se potrivesc sau nu, preț "bun" să fie! "Chilipirul" a devenit un sport național.
Sociologul Mircea Kivu a explicat pentru B365.ro de ce bucureștenii se îmbulzesc de fiecare dată la deschiderea unui nou magazin din Capitală: „Acum se stă la cozi pentru ideea de chilipir. Vorbim de speranța de a găsi ceva la un preț mic. De obicei se cumpară și lucruri inutile. În România s-a stabilit că prețul este unul din factorii care influețează major decizia de a cumpăra ceva. La o categorie socială ridicată nu mai funcționează acest sistem. Oamenii respectivi știu care-i prețul real, de ce au nevoie și compara prețurile cu cele din alte țări”.
Degeaba primim cupoane, degeaba avem prețuri bune, dacă încă se mai simt reminescențele comunismului, dacă nu putem să trecem mai departe, să ajungem la nivelul de civilizație "european", așa cum ni se cere în ultimul timp. Nu spun că toți suntem așa, e vorba de majoritate. Sunt convinsă că sunt destule persoane de acord cu mine, dar prea puține. Și în ceea ce privește moda, așa cum spune și Ann-Sofie Johansson, director de design al H&M, "Nu poţi lua moda prea în serios. Stilul personal contează, indiferent de buget".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)