the bitter end?!...

nu ştiu cum să încep...simt un mare gol. ai luat o parte din mine. de fapt mi-ai luat tot! m-ai făcut bucăţi. mii şi mii de bucăţi! de ce? pentru că ţi-am cerut să mă alinţi, să ai grijă de mine şi să mă iubeşti...pentru că te-am rugat să nu mai faci diferenţe. mi-ai urlat în faţă că nu mai vrei să trăieşti în trecut. adică ultimele zile pentru tine au fost "trăire în trecut?"...m-ai ţinut în braţe, m-ai iubit, ne-am uitat ore în şir la ceva ce ai vrut tu şi recunosc că mi-a plăcut f tare, ne-am făcut planuri de vacanţă, am stabilit prin ce locuri să trecem, pe unde e mai plăcut, indiferent de distanţă :) toate astea sunt "trăire în trecut"??? a fost bine până să ţi se pună pata pe mine, până să te saturi de mutra mea, până să te gândeşti tu la ceva îngrozitor, să mă acuzi pe nedrept. m-ai dezamăgit, deşi ştiu că nu îţi pasă, tot îţi spun că m-ai dezamăgit! pentru că nu mă aşteptam să gândeşti aşa telenovelistic, pentru că mi-ai arătat că nu mă cunoşti deloc, pentru că ai fost plin de ură.
nu pot să cred că ultimele luni pentru tine au fost "nimic". refuz să cred asta! dar excursia noastră? ce a însemnat? dar zilele libere în care am lenevit tot timpul ce au fost?dar noaptea trecută când m-ai ţinut în braţe ce a fost? au fost toate minciuni?? nu cred că eşti o persoană aşa josnică!
eu.....am greşit! mult. ce am trăit azi a fost ca o găleată cu apă rece ca  gheaţa. m-a adus cu picioarele pe pământ, m-a coborât din lumea mea imaginară. mi-am dat seama că o luasem razna şi îmi imaginam ceva ce nu există...imi făceam rău singură. mi-am făcut rău singură...
dar am avut încredere în tine! am crezut că o să mă cobori altfel cu picioarele pe pământ! am crezut că îţi pasă şi o să ai răbdare să trec peste tot ce credeam eu...încetul cu încetul. nu aşa! mi-ai luat tot mult prea repede! de ce? chiar aşa de mult rău merit?? 
ştiu că eu te-am îndepărtat, m-am gândit la multe, repet, am revenit în lumea asta adevărată...dar oare nu merit şansa de a-ţi arăta asta? chiar trebuie să mă urăşti? ai zis că nu vrei să trăieşti în trecut...atunci lasă deoparte şi ce a fost urât!!! de ce arunci doar ce a fost bine? crezi că aşa rezolvi tot? crezi că aşa eşti sau o să fii mai fericit?! 
chiar crezi că o să îţi fie mai bine fără să mai vorbim? chiar crezi că altcineva nu o să îţi ceară aceleaşi lucruri? oare chiar merit să îmi faci rău? o să fii mândru de tine apoi? 
chiar trebuie să fie the bitter end???......




Pentru toţi cei care citesc asta şi nu înţeleg, nu o luaţi ca pe ceva personal. Poate este un simplu text dintr-o viitoare carte ;)